Toate drepturile rezervate de Municipiul Ploieşti
Către începutul paginii
SUS
Înfrăţirea oraşelor este o tradiţie care există din Evul Mediu, când sa dovedit a fi un mecanism eficient de apărare a comunităţilor înfrăţite. Prin acordurile de înfrăţire se depăşeau conflictele, se consolida nivelul de trai al comunităţilor, se stabileau norme în beneficiul comunităţilor. Această practică este reluată de multe oraşe şi sate, care hotărăsc să stabilească legături de solidaritate cu alte comunităţi, aflate uneori la distanţe foarte mari şi având caracteristici culturale foarte diferite. Orașele înfrățite întrețin între ele strânse legături culturale și economice.
Înfrăţirea oraşelor se poate defini ca un acord de prietenie, implicând cooperarea a două colectivităţi din două ţări diferite, cu susţinerea ambelor administraţii locale. Cele două comunităţi înfrăţite derulează proiecte şi desfăşoară activităţi centrate pe diferite teme şi promovează înţelegerea similarităţilor şi diferenţelor.
Administrația locală poate îndeplini un rol esențial în realizarea unei înfrățiri. Periodic, delegații ale orașelor înfrățite realizează vizite reciproce.
Oraşul Berat, favorizat de poziţia geografică şi de frumuseţea împrejurimilor, a avut parte de o dezvoltare continuă a vieţii sociale, încă de la întemeierea sa (secolele IV - III) şi pană în zilele noastre.
Berat a fost centrul diocezei în perioada dominaţiei centrelor episcopale Durres şi Ohrid, în secolul al XVII-lea, caştigandu-şi independenţa şi dezvoltand relaţii directe cu Istambulul. “ Sfanta Metropolă “ din Berat a devenit un important centru artistic, punand accent pe valorile picturale bizantine. În prezent, aceste valori constituie un patrimoniu important al culturii naţionale.Berat a fost întemeiat pe locul unde râul Osum pătrunde printr-un pas din vale în câmpia centrală a Albaniei. Deasupra acestui loc strategic veghează cetatea, care este compusă dintr-un întreg cartier cu numeroase biserici și moschei. Pe celălalt mal se află cartierul istoric Gorica. La poalele cetății se întinde cartierul Mangalem precum și centrul actual al orașului. Kalaja este un cartier cetate cu multe case mici, care sunt locuite. În acest cartier se găsesc ruinele a două moschei și a unei cazerme pe dealul cetății. Cartierul mai adăpostește muzeul Onufri, în care se pot vedea icoane pictate de Onufri. Pe timpul regimului comunist s-au construit în afara orașului noi cartiere cu numeroase blocuri. În partea estică a orașului se află masivul Tomor.
Oraşul Berat, favorizat de poziţia geografică şi de frumuseţea împrejurimilor, a avut parte de o dezvoltare continuă a vieţii sociale, încă de la întemeierea sa (secolele IV - III) şi pană în zilele noastre.
Berat a fost centrul diocezei în perioada dominaţiei centrelor episcopale Durres şi Ohrid, în secolul al XVII-lea, caştigandu-şi independenţa şi dezvoltand relaţii directe cu Istambulul. “ Sfanta Metropolă “ din Berat a devenit un important centru artistic, punand accent pe valorile picturale bizantine. În prezent, aceste valori constituie un patrimoniu important al culturii naţionale.Berat a fost întemeiat pe locul unde râul Osum pătrunde printr-un pas din vale în câmpia centrală a Albaniei. Deasupra acestui loc strategic veghează cetatea, care este compusă dintr-un întreg cartier cu numeroase biserici și moschei. Pe celălalt mal se află cartierul istoric Gorica. La poalele cetății se întinde cartierul Mangalem precum și centrul actual al orașului. Kalaja este un cartier cetate cu multe case mici, care sunt locuite. În acest cartier se găsesc ruinele a două moschei și a unei cazerme pe dealul cetății. Cartierul mai adăpostește muzeul Onufri, în care se pot vedea icoane pictate de Onufri. Pe timpul regimului comunist s-au construit în afara orașului noi cartiere cu numeroase blocuri. În partea estică a orașului se află masivul Tomor.
Dnipro (în ucraineană Дніпро) este un oraș din Ucraina, capitala raionului Dnipro și a regiunii Dnipropetrovsk, situat pe fluviul Nipru. Fondat în anul 1776 pe locul așezării Novîi Kodak (în apropiere de ruinele vechii fortărețe Kodak), orașul purta inițial numele Ekaterinoslav, în cinstea împărătesei Ecaterina a II-a.
Între 1796 și 1802 a fost redenumit Novorossiisk, revenind ulterior la denumirea de Ekaterinoslav, pe care a păstrat-o până în 1925. În 1926, sovieticii au schimbat numele orașului în Dnipropetrovsk, în cinstea liderului sovietic Grigori Petrovski. Orașul a căpătat denumirea actuală abia în 2016, în urma promulgării legilor privind decomunizarea țării.
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului era vorbitoare de rusă (53,08%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (45,87%).
Dniepropetrovsk este centrul major al industriei otelului înca de la începutul secolului al XX-lea, fiind considerat si orasul metalurgistilor (constructia de conducte, roti de cale ferata), orasul constructorilor de masini (locomotive electrice, tractoare, motoare electrice). Constructia metroului a fost terminata în 1995. Orasul este dotat cu un aeroport international.
Dnipro (în ucraineană Дніпро) este un oraș din Ucraina, capitala raionului Dnipro și a regiunii Dnipropetrovsk, situat pe fluviul Nipru. Fondat în anul 1776 pe locul așezării Novîi Kodak (în apropiere de ruinele vechii fortărețe Kodak), orașul purta inițial numele Ekaterinoslav, în cinstea împărătesei Ecaterina a II-a.
Între 1796 și 1802 a fost redenumit Novorossiisk, revenind ulterior la denumirea de Ekaterinoslav, pe care a păstrat-o până în 1925. În 1926, sovieticii au schimbat numele orașului în Dnipropetrovsk, în cinstea liderului sovietic Grigori Petrovski. Orașul a căpătat denumirea actuală abia în 2016, în urma promulgării legilor privind decomunizarea țării.
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului era vorbitoare de rusă (53,08%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (45,87%).
Dniepropetrovsk este centrul major al industriei otelului înca de la începutul secolului al XX-lea, fiind considerat si orasul metalurgistilor (constructia de conducte, roti de cale ferata), orasul constructorilor de masini (locomotive electrice, tractoare, motoare electrice). Constructia metroului a fost terminata în 1995. Orasul este dotat cu un aeroport international.
Orasul Harbin a fost ridicat în anii 1890 de catre inginerii rusi, care au participat la construirea autostrazii de est a Chinei, devenind în scurt timp un oras cosmopolitan. Este supranumit "Moscova Estului". Orasul Harbin este un important port riveran, nod feroviar si centru industrial, în orasul Harbin exista întreprinderi de prelucrare si constructie a avioanelor, a automobilelor, de industrie alimentara si a tutunului, industria metalurgica, chimica, de prelucrare a petrolului si carbunelui, fabrici de constructie a tractoarelor, turbinelor, boilerelor, instrumentelor de precizie, echipamentului electronic, de ciment si îngrasamânt.
Harbin, al cărui nume a fost inițial un cuvânt manchu care însemna „un loc pentru uscarea plasei de pescuit”, a crescut dintr-o mică așezare rurală de pe râul Songhua pentru a deveni unul dintre cele mai mari orașe din nord-estul Chinei. Fondat în 1898 odată cu venirea Căii Ferate Chineze de Est, orașul a prosperat mai întâi ca o regiune locuită de o majoritate covârșitoare a imigranților din Imperiul Rus.
Cu ierni aspre de multe ori, Harbin este anunțat ca orașul Gheață (冰城) pentru turismul de iarnă bine - cunoscut și agremente.
Harbin se remarcă prin festivalul său de sculptură pe gheață în timpul iernii. Pe lângă faptul că este bine cunoscut pentru moștenirea sa istorică rusească, orașul servește și astăzi ca o importantă poartă de acces în comerțul sino-rus. În anii 1920, orașul a fost considerat capitala modei Chinei, deoarece noile modele din Paris și Moscova au ajuns aici înainte de a ajunge la Shanghai. Orașul a fost votat „China Top Tourist City” de către China National Tourism Administration în 2004. Din 1932 până în 1945, Harbin a fost cel mai mare oraș din fostul stat marionet japonez Manchukuo.
Orasul Harbin a fost ridicat în anii 1890 de catre inginerii rusi, care au participat la construirea autostrazii de est a Chinei, devenind în scurt timp un oras cosmopolitan. Este supranumit "Moscova Estului". Orasul Harbin este un important port riveran, nod feroviar si centru industrial, în orasul Harbin exista întreprinderi de prelucrare si constructie a avioanelor, a automobilelor, de industrie alimentara si a tutunului, industria metalurgica, chimica, de prelucrare a petrolului si carbunelui, fabrici de constructie a tractoarelor, turbinelor, boilerelor, instrumentelor de precizie, echipamentului electronic, de ciment si îngrasamânt.
Harbin, al cărui nume a fost inițial un cuvânt manchu care însemna „un loc pentru uscarea plasei de pescuit”, a crescut dintr-o mică așezare rurală de pe râul Songhua pentru a deveni unul dintre cele mai mari orașe din nord-estul Chinei. Fondat în 1898 odată cu venirea Căii Ferate Chineze de Est, orașul a prosperat mai întâi ca o regiune locuită de o majoritate covârșitoare a imigranților din Imperiul Rus.
Cu ierni aspre de multe ori, Harbin este anunțat ca orașul Gheață (冰城) pentru turismul de iarnă bine - cunoscut și agremente.
Harbin se remarcă prin festivalul său de sculptură pe gheață în timpul iernii. Pe lângă faptul că este bine cunoscut pentru moștenirea sa istorică rusească, orașul servește și astăzi ca o importantă poartă de acces în comerțul sino-rus. În anii 1920, orașul a fost considerat capitala modei Chinei, deoarece noile modele din Paris și Moscova au ajuns aici înainte de a ajunge la Shanghai. Orașul a fost votat „China Top Tourist City” de către China National Tourism Administration în 2004. Din 1932 până în 1945, Harbin a fost cel mai mare oraș din fostul stat marionet japonez Manchukuo.
Hîncești este un oraș cu statut de municipiu, în partea central-vestică a Republicii Moldova, totodată reședința raionului Hîncești. Orașul Hîncești este situat la o depărtare de 36 km de Chișinău, spre sud-vest, în lunca râului Cogâlnic. Este intersectat de traseele Chișinău-Hancești-Leușeni și Chișinău-Leova-Cahul.
În perioada post-sovietica, Orasul Hîncesti este cunoscut drept pionier în productia de vinuri de calitate superioara, care a reusit sa patrunda pe pietele vestice (Marea Britanie, U.S.A., Norvenia).
În anul 1999, Institutul National al Viei si Vinului a mai omologat înca noua marci de vin. Aici se produc: Chardonnay de Hîncesti, Savignon de Hîncesti si Pinot Noir de Hîncesti. La sfârsitul anului 1999, Republica Moldova detinea 162.000 hectare de vie. Dintre acestea, 110.000 hectare erau cultivate cu struguri de vin, 15.000 hectare cu struguri de masa si 37.000 hectare cu mici podgorii particulare. În Republica Moldova exista 127 de podgorii care produc între 1 si 1,4 hectolitri de vin pe an. 90% din productia de vin a Moldovei este exportata.
Cele mai mari piete de export ale Moldovei sunt: Rusia, Ucraina, Kazahstan, Letonia, Estonia, Romania, U.S.A..
Hîncești este un oraș cu statut de municipiu, în partea central-vestică a Republicii Moldova, totodată reședința raionului Hîncești. Orașul Hîncești este situat la o depărtare de 36 km de Chișinău, spre sud-vest, în lunca râului Cogâlnic. Este intersectat de traseele Chișinău-Hancești-Leușeni și Chișinău-Leova-Cahul.
În perioada post-sovietica, Orasul Hîncesti este cunoscut drept pionier în productia de vinuri de calitate superioara, care a reusit sa patrunda pe pietele vestice (Marea Britanie, U.S.A., Norvenia).
În anul 1999, Institutul National al Viei si Vinului a mai omologat înca noua marci de vin. Aici se produc: Chardonnay de Hîncesti, Savignon de Hîncesti si Pinot Noir de Hîncesti. La sfârsitul anului 1999, Republica Moldova detinea 162.000 hectare de vie. Dintre acestea, 110.000 hectare erau cultivate cu struguri de vin, 15.000 hectare cu struguri de masa si 37.000 hectare cu mici podgorii particulare. În Republica Moldova exista 127 de podgorii care produc între 1 si 1,4 hectolitri de vin pe an. 90% din productia de vin a Moldovei este exportata.
Cele mai mari piete de export ale Moldovei sunt: Rusia, Ucraina, Kazahstan, Letonia, Estonia, Romania, U.S.A..
Lefkada (greacă Λευκάδα) sau Lefkas sau Leucada, este o insulă grecească în Marea Ionică, legată de continent printr-un lung dig rutier și un pod. Capitala, Lefkada, se află în nordul insulei și este la doar 20 minute distanță de Aeroportul Preveza. Lefkada este supranumita "Insula Alba".
Economia orasului este de tip agrar, cele mai importante culturi fiind cele de masline si vita de vie, iar în Englouvi - lintea. O importanta sursa de venit este turismul. De asemenea, merita a fi mentionate broderiile de Karia. Alte surse de venit : productia de sare, iar în Athani - productia de miere. Lefkada este un oras mic, nu prea bogat, dar cu o tradi]ie culturala deosebita.
Pe coasta de est a inusulei se află stațiunile Lygia, Nikiana și Perigiali, toate la nord de cea mai mare stațiune de pe insulă - Nidri. Se află într-o poziție adăpostită, cu vedere spre insulele Skorpios - insulă aflată în proprietatea particulară a lui Aristotle Onassis, Meganissi și altele mai mici, precum și spre Grecia continentală. Principalul drum costal de la Lefkada la Vasiliki trece prin oraș, deși o variantă se află în construcție. Există câteva feriboturi spre Kefalonia, Ithaca și Meganissi.
Lefkada (greacă Λευκάδα) sau Lefkas sau Leucada, este o insulă grecească în Marea Ionică, legată de continent printr-un lung dig rutier și un pod. Capitala, Lefkada, se află în nordul insulei și este la doar 20 minute distanță de Aeroportul Preveza. Lefkada este supranumita "Insula Alba".
Economia orasului este de tip agrar, cele mai importante culturi fiind cele de masline si vita de vie, iar în Englouvi - lintea. O importanta sursa de venit este turismul. De asemenea, merita a fi mentionate broderiile de Karia. Alte surse de venit : productia de sare, iar în Athani - productia de miere. Lefkada este un oras mic, nu prea bogat, dar cu o tradi]ie culturala deosebita.
Pe coasta de est a inusulei se află stațiunile Lygia, Nikiana și Perigiali, toate la nord de cea mai mare stațiune de pe insulă - Nidri. Se află într-o poziție adăpostită, cu vedere spre insulele Skorpios - insulă aflată în proprietatea particulară a lui Aristotle Onassis, Meganissi și altele mai mici, precum și spre Grecia continentală. Principalul drum costal de la Lefkada la Vasiliki trece prin oraș, deși o variantă se află în construcție. Există câteva feriboturi spre Kefalonia, Ithaca și Meganissi.
Maracaibo ( / ˌ m Ć r ə k aɪ b oʊ /; pronunția spaniolă: [maɾakajβo]; Wayuu: Marakaaya) este un oraș și municipiu în nord - vestul Venezuelei, pe malul vestic al strâmtorii care face legătura între lacul Maracaibo și Golful Venezuelei. Este al doilea oraș ca mărime din Venezuela, după capitala națională, Caracas, și capitala statului Zulia. Populația orașului este de aproximativ 2.658.355, zona metropolitană fiind estimată la 5.278.448 începând cu 2010. Maracaibo este poreclit „Țara Soarelui Iubit” (spaniolă: „La Tierra del Sol Amada”).
Maracaibo este unul dintre orasele portuare importante ale Venezuelei si, de asemenea, un mare centru petrolier, industriile reprezentative fiind industria de rafinare a petrolului, industria alimentara, de textile, materiale de constructie.Din punct de vedere al agriculturii, principalele culturi sunt de orez, cafea, porumb etc. Economia Venezuelei este predominant petroliera (datorita petrolului din Bazinul Maracaibo), aceasta tara fiind membru fondator al OPEC = Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol. Maracaibo este considerat centrul economic din partea de vest a Venezuelei, datorită industriei petroliere care s-a dezvoltat pe malul lacului Maracaibo.
Este uneori cunoscut sub numele de „Primul oraș din Venezuela”, pentru că a fost primul oraș din Venezuela care a adoptat diverse tipuri de servicii publice, inclusiv electricitate, precum și pentru că este situat adiacent la malul lacului Maracaibo, unde se presupune că provine numele Venezuela.
Maracaibo ( / ˌ m Ć r ə k aɪ b oʊ /; pronunția spaniolă: [maɾakajβo]; Wayuu: Marakaaya) este un oraș și municipiu în nord - vestul Venezuelei, pe malul vestic al strâmtorii care face legătura între lacul Maracaibo și Golful Venezuelei. Este al doilea oraș ca mărime din Venezuela, după capitala națională, Caracas, și capitala statului Zulia. Populația orașului este de aproximativ 2.658.355, zona metropolitană fiind estimată la 5.278.448 începând cu 2010. Maracaibo este poreclit „Țara Soarelui Iubit” (spaniolă: „La Tierra del Sol Amada”).
Maracaibo este unul dintre orasele portuare importante ale Venezuelei si, de asemenea, un mare centru petrolier, industriile reprezentative fiind industria de rafinare a petrolului, industria alimentara, de textile, materiale de constructie.Din punct de vedere al agriculturii, principalele culturi sunt de orez, cafea, porumb etc. Economia Venezuelei este predominant petroliera (datorita petrolului din Bazinul Maracaibo), aceasta tara fiind membru fondator al OPEC = Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol. Maracaibo este considerat centrul economic din partea de vest a Venezuelei, datorită industriei petroliere care s-a dezvoltat pe malul lacului Maracaibo.
Este uneori cunoscut sub numele de „Primul oraș din Venezuela”, pentru că a fost primul oraș din Venezuela care a adoptat diverse tipuri de servicii publice, inclusiv electricitate, precum și pentru că este situat adiacent la malul lacului Maracaibo, unde se presupune că provine numele Venezuela.
Marousi sau Maroussi (în greacă : Μαρούσι , de asemenea Αμαρούσιο Amarousio ) este o suburbie din partea de nord-est a aglomerării Atenei, Grecia. Marousi datează din epoca vechii republici ateniene; numele său antic era Athmonon (Ἄθμονον) și reprezenta unul dintre cele 10 sub-orașe ateniene. Zona deținea un principal templu antic , unde Amarysia Artemis , zeița vânătorii, era adorată, iar numele modern al orașului derivă din cel al zeiței, Amarysia , care denotă originea închinării în Amarynthos, Eubea.
Marousi este un oras suburban aflat in nord – est-ul orasului Atena, Grecia si unul din cele mai mari municipii ale Atenei. Orasul dateaza din vremea stravechii Republici Ateniene. Numele sau vechi era Athmonon si reprezenta unul din cele 10 suburbii ale Atenei. Zona cuprindea un templu important, acela al zeitei vanatorii Amarysia Artemis (Diana), iar numele orasului deriva de la aceasta zeita.
In Amarousion se afla cel mai mare complex sportiv din Grecia – Complexul Olimpic Sportiv din Atena – si cea mai mare padure din Atena urbana, “Dassos Syngrou”. Restul regiunii este zona rezidentiala, cu sedii comerciale care se gasesc pe cel mai mare bulevard al orasului, Bulevardul Kifissias, strada principala.
Marousi sau Maroussi (în greacă : Μαρούσι , de asemenea Αμαρούσιο Amarousio ) este o suburbie din partea de nord-est a aglomerării Atenei, Grecia. Marousi datează din epoca vechii republici ateniene; numele său antic era Athmonon (Ἄθμονον) și reprezenta unul dintre cele 10 sub-orașe ateniene. Zona deținea un principal templu antic , unde Amarysia Artemis , zeița vânătorii, era adorată, iar numele modern al orașului derivă din cel al zeiței, Amarysia , care denotă originea închinării în Amarynthos, Eubea.
Marousi este un oras suburban aflat in nord – est-ul orasului Atena, Grecia si unul din cele mai mari municipii ale Atenei. Orasul dateaza din vremea stravechii Republici Ateniene. Numele sau vechi era Athmonon si reprezenta unul din cele 10 suburbii ale Atenei. Zona cuprindea un templu important, acela al zeitei vanatorii Amarysia Artemis (Diana), iar numele orasului deriva de la aceasta zeita.
In Amarousion se afla cel mai mare complex sportiv din Grecia – Complexul Olimpic Sportiv din Atena – si cea mai mare padure din Atena urbana, “Dassos Syngrou”. Restul regiunii este zona rezidentiala, cu sedii comerciale care se gasesc pe cel mai mare bulevard al orasului, Bulevardul Kifissias, strada principala.
Osijek (pronunția croată: [ôsijeːk] este al patrulea oraș ca mărime din Croația, cu o populație de 108.048 în 2011. Este cel mai mare oraș și centrul economic și cultural din regiunea estică a Croației, Slavonia, precum și centrul administrativ al județului Osijek-Baranja. Osijek este situat pe malul drept al râului Drava, la 25 de kilometri în amonte de confluența sa cu Dunărea, la o altitudine de 94 de metri.
Numele a fost dat orașului datorită poziției sale pe un teren ridicat, teren care a împiedicat inundarea orașului de apele din mlaștine locale. Numele Osijek derivă din cuvântul croat oseka care înseamnă „ reflux ”.
Din a doua jumatate a sec. XVIII, orasul Osiek a cunoscut o dezvoltare economica deosebita în ceea ce priveste productia de matase, industria de tabacarie, prelucrarea zaharului; apar întreprinderea de mobila, întreprinderea de ciocolata si bomboane, fabrica de bere, se dezvolta industria de prelucare a fierului.
Câteva dintre firmele si organizatiile importante din Osijek : Fabrica de Pâine si Biscuiti "Sloboda", Industria Laptelui MIA, Combinatul Agro-industrial "Belje", Fabrica de Produse Plastice " Analist ".
Osijek (pronunția croată: [ôsijeːk] este al patrulea oraș ca mărime din Croația, cu o populație de 108.048 în 2011. Este cel mai mare oraș și centrul economic și cultural din regiunea estică a Croației, Slavonia, precum și centrul administrativ al județului Osijek-Baranja. Osijek este situat pe malul drept al râului Drava, la 25 de kilometri în amonte de confluența sa cu Dunărea, la o altitudine de 94 de metri.
Numele a fost dat orașului datorită poziției sale pe un teren ridicat, teren care a împiedicat inundarea orașului de apele din mlaștine locale. Numele Osijek derivă din cuvântul croat oseka care înseamnă „ reflux ”.
Din a doua jumatate a sec. XVIII, orasul Osiek a cunoscut o dezvoltare economica deosebita în ceea ce priveste productia de matase, industria de tabacarie, prelucrarea zaharului; apar întreprinderea de mobila, întreprinderea de ciocolata si bomboane, fabrica de bere, se dezvolta industria de prelucare a fierului.
Câteva dintre firmele si organizatiile importante din Osijek : Fabrica de Pâine si Biscuiti "Sloboda", Industria Laptelui MIA, Combinatul Agro-industrial "Belje", Fabrica de Produse Plastice " Analist ".
Radom ( UK : / r ɑː d ɒ m / RAH -dom, Polish: [radɔm]; idiș : ראָדעם, romanizat :Rodem) este un oraș în est-centrală Polonia, situat la 100 km (62 mile) la sud de capitala Poloniei, Varșovia, pe râul Mleczna, în (începând cu 1999) în Voievodatul Masovian, fiind anterior capitala Voievodatului Radom (1975-1998).
Pactul de la Vilnius și Radom a fost semnat acolo, în 1401, iar Novi Nihil și Statutul Laski lui au fost adoptate de Sejm, la Castelul Regal Radom în 1505. În 1976, a fost un centru de proteste anti - comuniste de stradă. Radom este al paisprezecelea oraș ca mărime din Polonia și al doilea ca mărime din voievodat cu o populație de 211.371 în 2019, în scădere față de 221.066 în 2011.
Orașul găzduiește emisiunea bienală Radom Air Show, cel mai mare și cel mai frecventat spectacol aerian din Polonia, desfășurat în ultimul weekend al lunii august.
Festivalul internațional de jazz Radom și Festivalul internațional de teatru Gombrowicz se desfășoară în oraș.
Zilele anuale ale orasului Radom reprezinta bijuteria din coroana vietii culturale a orasului, un eveniment la care participa toti locuitorii orasului. Aceasta are loc la începutul lunii iunie si are participanti din alte orase si regiuni; acest eveniment include concerte, expozitii, întreceri si concursuri.
Radom ( UK : / r ɑː d ɒ m / RAH -dom, Polish: [radɔm]; idiș : ראָדעם, romanizat :Rodem) este un oraș în est-centrală Polonia, situat la 100 km (62 mile) la sud de capitala Poloniei, Varșovia, pe râul Mleczna, în (începând cu 1999) în Voievodatul Masovian, fiind anterior capitala Voievodatului Radom (1975-1998).
Pactul de la Vilnius și Radom a fost semnat acolo, în 1401, iar Novi Nihil și Statutul Laski lui au fost adoptate de Sejm, la Castelul Regal Radom în 1505. În 1976, a fost un centru de proteste anti - comuniste de stradă. Radom este al paisprezecelea oraș ca mărime din Polonia și al doilea ca mărime din voievodat cu o populație de 211.371 în 2019, în scădere față de 221.066 în 2011.
Orașul găzduiește emisiunea bienală Radom Air Show, cel mai mare și cel mai frecventat spectacol aerian din Polonia, desfășurat în ultimul weekend al lunii august.
Festivalul internațional de jazz Radom și Festivalul internațional de teatru Gombrowicz se desfășoară în oraș.
Zilele anuale ale orasului Radom reprezinta bijuteria din coroana vietii culturale a orasului, un eveniment la care participa toti locuitorii orasului. Aceasta are loc la începutul lunii iunie si are participanti din alte orase si regiuni; acest eveniment include concerte, expozitii, întreceri si concursuri.
Tulsa este al doilea oraș ca mărime din statul Oklahoma, SUA, respectiv cel de-al 47-lea dintre orașele Statelor Unite după numărul de locuitori. Este principalul municipiu din „Zona Statistică Metropolitană Tulsa”, o regiune metropolitană intens populată, având peste 961.561 de locuitori. Conform unei estimări din același an 2009, „Zona Statistică Combinată Tulsa - Bartlesville” avea o populație de 979.721 de rezidenți.
Orașul Tulsa a fost fondat în jurul anului 1830 de către grupul Lachapoka, parte a tribului de locuitori nativi nord-americani (sau amerindieni) Creek. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea a deținut supranumele de Oil Capital of the World („Capitala petroliferă a lumii”), întrucât a jucat un rol major ca unul dintre cele mai importante centre ale industriei de extracție și rafinare a țițeiului american.
În 1907, s-a descoperit titei la Red Fork (de la Tulsa, de-a lungul râului Arkansas), astfel începând operatii de forare pe întregul teritoriu din N-E Statului Oklahoma. Explozia petroliera a condus la dezvoltarea constructiilor, la aparitia de proiecte urbane pentru fond locativ, dezvoltarea hoteliera si a sistemului de servicii publice. În momentul de fata, Tulsa este cunoscut drept " Capitala Mondiala a Petrolului ". Procentul cu care creste venitul brut anual este de 33%, iar cel cu care creste numarul de noi locuri de munca este de 37%. Dupa cel de-al II-lea razboi mondial au aparut companii de aviatie, iar în ultimele decenii industria telecomunicatiilor a cunoscut o dezvoltare deosebita.
Tulsa este al doilea oraș ca mărime din statul Oklahoma, SUA, respectiv cel de-al 47-lea dintre orașele Statelor Unite după numărul de locuitori. Este principalul municipiu din „Zona Statistică Metropolitană Tulsa”, o regiune metropolitană intens populată, având peste 961.561 de locuitori. Conform unei estimări din același an 2009, „Zona Statistică Combinată Tulsa - Bartlesville” avea o populație de 979.721 de rezidenți.
Orașul Tulsa a fost fondat în jurul anului 1830 de către grupul Lachapoka, parte a tribului de locuitori nativi nord-americani (sau amerindieni) Creek. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea a deținut supranumele de Oil Capital of the World („Capitala petroliferă a lumii”), întrucât a jucat un rol major ca unul dintre cele mai importante centre ale industriei de extracție și rafinare a țițeiului american.
În 1907, s-a descoperit titei la Red Fork (de la Tulsa, de-a lungul râului Arkansas), astfel începând operatii de forare pe întregul teritoriu din N-E Statului Oklahoma. Explozia petroliera a condus la dezvoltarea constructiilor, la aparitia de proiecte urbane pentru fond locativ, dezvoltarea hoteliera si a sistemului de servicii publice. În momentul de fata, Tulsa este cunoscut drept " Capitala Mondiala a Petrolului ". Procentul cu care creste venitul brut anual este de 33%, iar cel cu care creste numarul de noi locuri de munca este de 37%. Dupa cel de-al II-lea razboi mondial au aparut companii de aviatie, iar în ultimele decenii industria telecomunicatiilor a cunoscut o dezvoltare deosebita.
Oral (kazahă Орал, rusă Ура́льск, 1584—1775 Iaițk rusă Яицк) este un oraș din partea europeană de vest a Kazahstanul și centrul administrativ al provinciei Kazahstanul de Vest. Orașul se află pe râul Ural și ocupă partea de nord a Șesului Caspic. În anul 2012 populația orașului era de 271.900 de locuitori. Populația este alcătuită în cea mai mare parte din kazahi (54,63)%, ruși (38,14%), ucraineni (2,40%), tătari (2,05%).
Clima orașului Oral este temperat-continentală cu ierni geroase de lungă durată și veri calde și uscate.
Orasul Uralsk este port pe râul Ural si nod de cale ferata; a cunoscut o mare dezvoltarea tehnologica, luând amploare întreprinderi pt. asamblarea instrumentelor, o întreprindere mecanica; s-au dezvoltat industria usoara si cea alimentara, industria de conservare a carnii, industria pielariei si a tabacariei, de reparare a utilajelor agricole, de prelucrare a cerealelor, industria de încaltaminte. Economia zonelor înconjuratoare este preponderent agrara, predominând cresterea animalelor (oi, capre, vite, cai); cereale: grâul, orzul, etc.
Astăzi este unul dintre principalele puncte de intrare pentru traficul feroviar din Europa în Siberia, deservind numeroasele noi câmpuri petroliere din bazinul caspic și din orașele industriale din sudul Uralilor.
Oral (kazahă Орал, rusă Ура́льск, 1584—1775 Iaițk rusă Яицк) este un oraș din partea europeană de vest a Kazahstanul și centrul administrativ al provinciei Kazahstanul de Vest. Orașul se află pe râul Ural și ocupă partea de nord a Șesului Caspic. În anul 2012 populația orașului era de 271.900 de locuitori. Populația este alcătuită în cea mai mare parte din kazahi (54,63)%, ruși (38,14%), ucraineni (2,40%), tătari (2,05%).
Clima orașului Oral este temperat-continentală cu ierni geroase de lungă durată și veri calde și uscate.
Orasul Uralsk este port pe râul Ural si nod de cale ferata; a cunoscut o mare dezvoltarea tehnologica, luând amploare întreprinderi pt. asamblarea instrumentelor, o întreprindere mecanica; s-au dezvoltat industria usoara si cea alimentara, industria de conservare a carnii, industria pielariei si a tabacariei, de reparare a utilajelor agricole, de prelucrare a cerealelor, industria de încaltaminte. Economia zonelor înconjuratoare este preponderent agrara, predominând cresterea animalelor (oi, capre, vite, cai); cereale: grâul, orzul, etc.
Astăzi este unul dintre principalele puncte de intrare pentru traficul feroviar din Europa în Siberia, deservind numeroasele noi câmpuri petroliere din bazinul caspic și din orașele industriale din sudul Uralilor.
